O, tara trista, plina de humor... (Bacovia)

Am primit prin mail poezia-parodie de mai jos. Nu stiu cine a creat-o , dar am simtit nevoia sa o postez pe forum ca o forma de catharsis:


”Şcoala altfel”...

De-abia am prididit să fac
Planificări - o droaie,
Că vin, din urmă, la atac,
Şedinţe ca o ploaie!

Ieri am avut C.P., iar azi
Şedinţă cu părinţii,
Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,
Să mă ferească sfinţii!

Peste trei zile voi ave,
C-aşa-i acum poruncă,
Prea-minunatul C.C.E.,
Şi-alte şedinţe încă.

Şi ca să-mi fie foarte clar
C-am misie-ntre misii,
Fac parte - ca misionar -
Din treizeci de comisii!

Număr absenţe, raportez,
Săptămânal de-acuma.
Excursii - le organizez,
Serbări - una şi una!

Sesiunea de comunicări
Şi cea de referate,
Concursuri, baluri, adunări
Tot eu le fac pe toate...

Pornesc spre casă şchiopătând
De-atâta aiureală,
Se-aud ectenii de comând
Când plec de lângă şcoală.

Că rostul ni l-au resetat
Nebunii şi cretinii.
Au smuls din holdă grâu curat
Şi pun în loc... ciulinii.

E noapte, stelele lucesc
şi bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.

Afară-i frig, în casă frig -
Că n-am bani de căldură,
Şi-mi vine, uite-aşa, să strig,
Să-mi dau drumul la gură!

C-am înţeles: de ani întregi
Reforma-i ca sminteala,
Aşa e când promulgă legi
Cine urăşte şcoala.

Mai am de corectat lucrări,
Şi zeci de portofolii,
Îmi pun pe umeri, să nu-ngheţ,
Un şal mâncat de molii.

Adorm, într-un târziu, frumos,
Cu capul pe o mapă.
Visez cât am ajuns de... jos,
Pentru trei lei drept plată.

Tresar în somn, că am uitat
Să pun în opt dosare
Dovezi de parteneriat
Şi de colaborare.

Şi mă trezesc în zori de zi,
Ca dintr-un joc de iele,
Înmormântată în hârtii,
Dosare, dosărele...

Şi, vai de capul meu, uitai
Să fac o socoteală
Cu note mici şi mai dihai
La cea mai cea scorneală:

Îi zice într-un fel măreţ -
”Testare iniţială” -
Un fel de măr, dar pădureţ,
O nouă abureală.

Şi plan remedial mai am
Să fac până-n amiază.
Că am şi ore până-atunci -
Asta nu mai contează!

Aş vrea să plâng, dar nu e chip,
Nu-i timp de consolare,
Că vine, mâine, ARACIP
Comisia-teroare.

Şi o să ia la scotocit
Toată maculatura
Ce tinde către infinit,
Sporind harababura...

Şi vin, cu rostul lor ”sublim”,
Iar când or bate-n poartă,
Pe loc ne-or cere să vorbim
Limba română... moartă!

Că-i alta limba, la dosar,
Decât e limba vie.
Şcolarul nu mai e şcolar,
E... ”educabil”. Fie!

Şi ca să fie pe deplin
Reforma - făcătură,
Poruncă nouă mai primim
Spre nouă-nvăţătură:

”Când educabilul ţi-o da,
Cu sete,-un pumn în gură,
Tu să-i explici, cu glas duios,
Că-i rea apucătură.

N-ai voie să-i vorbeşti răstit,
Necum să-i tragi o palmă,
Ai dreptul să-i zâmbeşti, smerit,
Cu faţa cât mai calmă!”

Ce e cu notele astea? (Cand am primit prima data prin mail o caricatura ca cea de mai jos cu comentariul in romana, am zis ca reflecta situatia invatamantului de la noi, dar, cautand caricatura respectiva ulterior pe net, am vazut ca de fapt noi experimentam ceea ce altii pun deja sub semnul intrebarii.)